O mica istorie a orasului Focsani

-Asanache Eros-Adrian

-Gheorghita Denisa-Simona

-Dochioiu Teodora

-Joghiu Angelo Eduard

-Ungureanu Ionut Robert

Primul document în care se vorbește despre existența Focșanilor este emis de către domnul Munteniei, Alexandru al II-lea Mircea. Hrisovul, scris, în luna ianuarie 1575, se referă la o luptă purtată în 1572, an din care se poate vorbi despre Focșani, pe baze documentare. Denumit în multe scrieri „Orașul de pe Milcov”, râul pe care voievodul Ștefan cel Marea stabilit hotarul dintre Moldova și Țara Românească în anul 1482, localitatea a intrat în conștiința oamenilor drept „orașul Unirii”. Toponomia orașului Focșani se trage de la numele familiei Focșa, „moldoveni buni și drepți din vremea lui Ștefan cel Mare”.

Pentru că Focșanii se găseau chiar pe granița ce despărțea Moldova de Țara Românească, cu timpul au apărut două orașe cu același nume: Focșanii Valahiei și Focșanii Moldovei. Pe Ia anul 1641, un călător străin anonim descria Focșanii ca fiind un oraș mare, „aflat chiar pe granița Moldovei cu Muntenia, pe care le desparte un pârâu, mai bine zis o baltă, peste care este clădit un pod de piatră”. Pârâul era de fapt o gârlă creată prin derivarea unei părți din apa Milcovului, care la început a avut suficientă apă pentru a pune în mișcare o moară, dar care după anul 1831 era aproape complet colmatată.



La 1 ianuarie 1848 a fost suprimată linia vamală între Moldova și Țara Românească, Focșaniul pierzând astfel funcția de vamă. După alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza în ambele Principate, acesta a dat un decret, la 10 iulie 1862, care legifera că „ambele părți ale orașului Focșani de dincoace și dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraș, care va fi residența județului Putna”. Între anii 1859 și 1862, la Focșani a funcționat Comisia Centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune celor două Principate, Curtea de Casație pentru două Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), două tribunale, două poliții, două secții ale municipalității.